Arcades ambo (lat. „Arcadieni amîndoi). Vergiliu, Egloge (VII, 4). Întocmai cum unele monumente vechi se deteriorează de-a lungul anilor, se întimplă ca și unele cuvinte serioase să-și altereze cu vremea înțelesul și să fie folosite doar în ironie. Bunăoară expresiile: ”A descoperit America„, ”A inventat praful de pușcă„ etc. La fel s-a petrecut și cu ”Arcades ambo„. Vergiliu a întrebuințat expresia în sensul cel mai bun, vorbind de doi ciobani: Thyrsis și Corydon, care, fiind din Arcadia (”țara idilelor și a fericirii pastorale„), știau amîndoi deopotrivă de bine să cînte din fluier. Astăzi însă, expresia e folosită spre a lua în deridere doi oameni care vădesc aceleași defecte. E o expresie oarecum echivalentă cu vorba românească: ”cum e Tanda, așa-i și Manda". LIT.